Punct şi virgulă: Fata cu cercei de fildeș (in memoriam MARILENA DOBRE)

Punct şi virgulă: Fata cu cercei de fildeș (in memoriam MARILENA DOBRE)

Piatra comună

Noi suntem pentr-o clipă
Doi aştri pe-o singură cale
Şi stăm pe-aceeaşi piatră,
Avem aceeaşi stare.

Tăcere

Cuvintele se rostogolesc,
Încerc să vorbesc,
În gânduri îmi eşti,
Dar tac...
În vis te găsesc
Şi-atunci te privesc,
Te strig,
Îţi şoptesc în mine,
Căci tac...

Adiere pe suflet

Ma-nalt pe varfuri
Sub florile de liliac
Magia-mbatatoare ma-nvaluie,
Parfumul ma cheama
Sa-l prind in simtire.
Mi-e sete de mov si roz-alb.

Răbdare

Nu mai sunt decât răbdare

Prinsă-ntr-o vrajă fără scăpare,

Dar poate voi zbura odată

Într-o legănare adevărată

În care trup şi suflet cumulate,

Iubire, ură, îngemănate

Se rup, se strigă, se aprind,

Ca un nebun în labirint.

Măşti

Noi, oamenii, avem scenele noastre proprii, unde avem pretenţia să fim actorii principali. Şi suntem uneori. Zilnic oferim spectacole gratis celor din jurul nostru. Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, ne învaţă cum să părem mai puternici, mai încrezători şi mai originali. A fi sincer şi direct, a spune adevărul şi a îndrăzni să-ţi mărturiseşti sentimentele înseamnă slăbiciune. Aşa se spune. Şi uite aşa, clipă de clipă ne uităm în jurul nostru cu suspiciune şi suntem tot timpul pe poziţie de atac.

Câteodată, stau şi analizez. Observ oameni care în intimitatea lor, când cred că nu-i observă nimeni, sunt bădărani şi răutăcioşi şi imediat ce ies la ”lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin mieroşi şi înveliţi în zahăr. Mă doare inima. Nu mai credem nici măcar în noi înşine. Dimineaţă de dimineaţă dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru pentru ceilalţi.

Inceput

Toate au un inceput asa cum, probabil, toate au si un sfarsit. Cand eram mica imi era greu sa gasesc introducerea potrivita unei compuneri, pentru ca am fost invatati ca “inceputul nu trebuie sa insumeze o lungime mai mare decat a treia parte din cuprins”. Total gresit! Uneori, inceputul tine loc si de cuprins, si de incheiere. Fericiti acei ce nu apuca sa cunoasca vreun sfarsit! Intreaga viata poate fi un inceput fara de sfarsit!